Tagore - Vino la mine, voce Adrian Moldovan

Dacă din dorinţa de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.

Apa va cuprinde cu putere picioarele tale şi-ţi va susura taina ei.

Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoşi se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.

Cunosc prea bine mersul paşilor tăi.

Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.

Dacă trântită în voie – vrei să laşi să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.

Iarba câmpiei e înverzită şi în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.

Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca şi păsările cuibul lor.

Vălul tău se va nărui la picioarele fiinţei tale.

De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.

Lasă-ţi pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.

Valurile s-or înmuia să-ţi mângâie gâtul tău catifelat şi să-ţi şoptească mii de taine.

De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viaţa morţii – vino – vino la lacul meu.

E rece şi nemăsurat de adânc.

E negru ca un somn despuiat de puterea viselor;

Acolo, în adâncimea lui, nopţile şi zilele sunt la fel şi cântecele toate sunt potolite.

De vrei să te cufunzi în moarte – vino – vino la lacul meu.

traducere Silvian Lorin