Mai simt, încă, pe buze... sărutu-ţi pătimaş,
Pe chipu-mi răvăşit, mai simt atingeri calde.
Deschis-am poarta, larg, spre-al inimii sălaş,
Şi m-am rugat la soartă, în visuri să te scalde.
*
Mai este-n mine freamăt... un leagăn de fior,
În braţele-mi inerte, mai simt conturu-ţi fin.
Agonizez de lipsa-ţi, sunt spulberat de... dor,
Amorul tău mă-ncleaştă... satanic... şi divin.
*
Mai arde-n mine plasma vulcanului nestins,
Iar ochii-mi ard de vremea... extazului total.
E-atâta cânt prin linişti, decorul doarme nins,
Doar sângele mai strigă... sarcastic şi brutal.
*
Mai curge-n mine clipa... acel moment etern,
Mi-e pretutindeni chipu-ţi şi-atât de nicăieri!
Mă arde-un foc de gura-ţi şi gustul de infern,
Mi-e dor să simt un mâine... asezonat cu ieri.
Splendid! Versuri frumoase însoțite de o melodie plăcută, într-o interpretare de excepție!
RăspundețiȘtergereimi puteti spune cine a compus textul?
RăspundețiȘtergereIon Apostu. Este un poet român contemporan.
ȘtergereSplendid, Adrian! Vă felicit pe amândoi!
RăspundețiȘtergereSuperba melodie si versuri pe masura! Felicitari ambilor autori!
RăspundețiȘtergereVersuri superbe si o voce de exceptie Felicitari
RăspundețiȘtergereVa multumesc!
RăspundețiȘtergere