Ploua
Își rupe luna cornul într-o baltă,
un curcubeu înghite azi nămol,
se-aude prin păduri urlând o haită
spre carnea unui cer de stele gol.
Se împletesc puhoaiele-n furtună,
pe fruntea unui nor lucește stins
o panglică de gânduri și răsună
chemarea unui tunet neînvins.
Se războiesc definitv toți corbii
prin frunzele aduse clandestin,
amețitor, prin iureșul de vrăbii
se rătăcesc crenguțe de măslin.
Acuzator, se sparge stânca-n două
izbită-n plin de coama unui val,
rațional nu e nimic când plouă!
Și te iubesc la fel de anormal!
Adina V.
19.07.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu