Poeme - Rumi, recită Adrian moldovan

Adina V. - Muza către poet, intepretare Adrian Moldovan

Mi-aș pune înserarea să te îmbrace-n stele

să-ți înflorească luna pe spatele rănit

de-atâta irosire spre minus infinit;

ți-aș îmblânzi cuvântul, înfipt adânc în piele,

ca sângele năvalnic să plece dezrobit

spre orizonturi unde, în rafturile grele,

așteaptă-n cărți uitate poemul adormit.

Mi-aș pune răsăritul să îți pătrundă-n gânduri,

să-ți răscolească ziua cu vraja unui mit,

bolnav de poezie, în vers să te închid;

ți-aș dărui oceanul învolburat de vânturi

să îți zvâcnească-n tâmple sărutul lui grăbit,

cuvintele în carne să-ți eclozeze fluturi

și-n zborul algoritmic să fii plus infinit.

Adina V.

2.02. 2018

Mihai Eminescu - De ce nu-mi vii, muzică și interpretare Adrian Moldovan

Vezi, rândunelele se duc, 

Se scutur frunzele de nuc, 

S-aşează bruma peste vii -

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? 

O, vino iar în al meu braţ, 

Să te privesc cu mult nesaţ, 

Să razim dulce capul meu

De sânul tău, de sânul tău! 

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci

Când ne primblam prin văi şi lunci, 

Te ridicam de subsuori

De-atâtea ori, de-atâtea ori? 

În lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorăsc scântei... 

Dar, oricât ele sunt de sus, 

Ca tine nu-s, ca tine nu-s! 

Căci tu înseninezi mereu

Viaţa sufletului meu, 

Mai mândră decât orice stea, 

Iubita mea, iubita mea! 

Târzie toamnă e acum, 

Se scutur frunzele pe drum, 

Şi lanurile sunt pustii... 

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Charles Baudelaire - Iubitei mele, recită Adrian Moldovan

Un peisaj incantator

E-ncantatoarea ta faptura;

Iti joaca zambetul pe gura

Ca boarea unui vant usor.

Drumetul trist ce-ti iese-n cale

Isi simte sufletul vrajit

In clipa cand i-a rasarit

Splendoarea sanatatii tale.

In armonia de culori

Ce trupul tau il invesmanta,

Poetii-nchipuirii canta

Un gratios balet de flori.

Vesmantul tau multicolor

Cu inima ti-l potrivesti;

Nebuna, tu ma-nnebunesti,

Si te urasc, cum te ador!

M-au umilit ca pe-un martir,

Gradina, primavara, Firea,

Si pentru-a-mi razbuna jignirea,

Am pedepsit un trandafir!

Ascuns in umbrele tacerii,

As vrea sa ma strecor la fel,

In preajma ta, ca un misel,

La ceasul tainic al placerii,

Sa-ti pedepsesc frumosul trup,

Sa-ti sanger carnea-nspaimantata,

Nevinovatul san de fata,

Si-o rana-n coapsa ta rup,

Apoi, cu dulce voluptate

Infrigurat as cauta,

In asta noua gura-a ta,

Sa torn veninul meu - de frate.

Corneliu Neagu - Fantastic bolero, recită Adrian Moldovan

Noapte de vară - întârzie gândul

pe clipa rămasă la margini de cer

sub false dileme, venite de-a rândul,

cu vrajă adusă din umbre ce pier…

Revin întrebări din trecut, neștiute,

prin minte aleargă - nu știu încotro !...

Dar lasă în urmă noian de volute

desprinse din ritmuri de fals bolero.

Tu vii către mine, iubito, deodată,

căci timpul te-aduce din nou înapoi,

pimește-mi sărutul, pe buza curată,

și ia-mă cu tine…, să fim amândoi !

Și zborul ne fie pe căi neumblate,

din veacuri prescrise sosind tot mereu,

eroi ai poveștii din basme furate

cu vorbe ciuntite-ntr-un simplu dicteu.