Noapte de vară - întârzie gândul
pe clipa rămasă la margini de cer
sub false dileme, venite de-a rândul,
cu vrajă adusă din umbre ce pier…
Revin întrebări din trecut, neștiute,
prin minte aleargă - nu știu încotro !...
Dar lasă în urmă noian de volute
desprinse din ritmuri de fals bolero.
Tu vii către mine, iubito, deodată,
căci timpul te-aduce din nou înapoi,
pimește-mi sărutul, pe buza curată,
și ia-mă cu tine…, să fim amândoi !
Și zborul ne fie pe căi neumblate,
din veacuri prescrise sosind tot mereu,
eroi ai poveștii din basme furate
cu vorbe ciuntite-ntr-un simplu dicteu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu