Te uiţi la mine din Lumină,
Mă uit la tine-n somnul meu,
Reverberez ecou de tină
Şi ştiu că-n mine-i Dumnezeu,
Chiar şi-n chemarea de teluric
Chiar şi în ploaie şi în vânt!
…Te uiţi la mine din Lumină,
Iar eu scriu maluri de pământ;
Din creanga de salcâm cu floare,
Mai mult, din crengile de tei ,
Eu iţi fac rimă,-ţi sunt culoare
Pe-un petec alb de ghiocei,
Şi scriu cu lumea parfumată
Pe zid să-nduri durerea mea :
Hai, din Lumină mă priveşte
Şi-ncearcă tu… a mă-nalţa!
Aruncă-ţi braţul către mine,
Salvează-n taină orhideea…
Străpunge-n Cer un strat subtire,
Ca gândul fulgerând ideea,
Iar cât nu-mbătrâneşte Luna,
Cât inţeleg ce este drept –
Mă uit la tine din Lumină,
Pictată-n vers să te aştept.
Şi-mi eşti culoare, ‘ţi sunt culoare
Mai scurtă cu un semiton,
Ca un Tablou pictat de mare
O operă… pe un carton…
Privesc la tine din Lumină,
De-acum e plan secund de doi
Salvează-mă, întinde-ţi braţul,
Salvează-ne… pe amândoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu