Mi te închid în mine cu ochii strânşi, încet,
Ucigător de tandră, pe tulburări ca vinul
Îmi smulgi vârtejuri albe şi flori de câmp din piept
Opiacee fiară, suav îţi e veninul.
Mă tot îmbăt cu tine din cioburi de ulcior
În leneveala scurtă de sub osânda vieţii
Deşert era în mine, mă pregăteam să mor
Pe iarba necosită din ochii dimineţii.
Când ai venit, ca jarul, pe-o filă de jurnal
În care-mi tăinuisem trecuta mea iubire,
Mi-ai ars în cupa mâinii parfumuri de santal;
Ca un Orfeu de frunze am renăscut pe lire.
Am carnea înflorită de tot ce e al tău
Şi numele ţi-e parcă un viscol prin petale
Îmi zboară cerbi prin sânge când te şoptesc agale,
Rănind cu flori salcâmii părerilor de rău.
Atâta slăbiciune o iartă numai vântul
Sau iedera urcându-şi alintul peste zid
Nu ştiu iubi cu teamă, eu te iubesc cu multul
Vulcan săpat în mine, în care mi te-nchid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu