sâmbătă, 31 decembrie 2016
miercuri, 21 decembrie 2016
Adrian Păunescu - Totusi există iubire, Adrian Moldovan și Andreea
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.
Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.
Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.
Shanti Nilaya - Ah, Leru-i ler, interpretare Adrian Moldovan, Livia Iorga și Oliviu Liviu Manoliu
V-am adus colind, acum
Florile-s dalbe
Stele albe cad în drum,
Doar stele albe...
Și va ning de sus,în glastra
Ahh, leru-i ler...
Seri ca perla cea albastra,
Cu fulgi de Cer!
Un poem vremea va fie,
Adânc de mare
Pace-n ritm de poezie,
Ca o scrisoare...
Și pe ram de brad, în vânt,
Luna apune
Stele albe în cuvânt,
Sa va rasune!
Leru-i ler,cu drag va spun
Despre Iubire
Cât e anul lung, adun
Vers de Psaltire
Sa-l împart frumos la doi,
Florile-s dalbe
Și-amândoi apoi, cu voi,
Va fie... salbe!
E sfârșit colindu-acum
Ahhh, leru-i ler...
Cânta îngerii pe drum,
Cânt de mister
Noi pe aripi l-am luat -
Fluturi șirag
Mântuit sa fii,...iertat,
Prieten drag!
duminică, 18 decembrie 2016
Christian W.Schenk - Popas, voce și muzică Adrian Moldovan
Prin retina cristalină
mă ajunge o lumină
dintr-un fulger, dintr-un nor
şi mă-ndeamnă ca să zbor
peste steaua frunţii mele
printre tâmple înspre stele
şi să rup din ochi năuc
frunze fragede de nuc.
Şi ducându-mă prin mine
nici nu ştiu cât mi-e de bine
tolănit în visul meu
unde tot aş sta mereu.
Tot visând adânc în pace
Fulgerul din nor mă place;
dar de-un timp privesc cu vină
prin retina cristalină
înspre norul de lumină…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)