Prin retina cristalină
mă ajunge o lumină
dintr-un fulger, dintr-un nor
şi mă-ndeamnă ca să zbor
peste steaua frunţii mele
printre tâmple înspre stele
şi să rup din ochi năuc
frunze fragede de nuc.
Şi ducându-mă prin mine
nici nu ştiu cât mi-e de bine
tolănit în visul meu
unde tot aş sta mereu.
Tot visând adânc în pace
Fulgerul din nor mă place;
dar de-un timp privesc cu vină
prin retina cristalină
înspre norul de lumină…
Felicitări! Frumoasă compoziție și interpretare!
RăspundețiȘtergereFain, fain, fain!
RăspundețiȘtergere