sâmbătă, 16 martie 2019
duminică, 20 ianuarie 2019
Cătălin Suba - Tu, voce Adrian Moldovan
În ochii tăi văd lipsa mângâierii.
În păr simt adieri de vară
Iar de pe-obrazul cu miros de pară
Se scurg frivol lacrimile tăcerii.
Obrajii-ți sunt ca doi boboci de trandafir
Ce cresc pe fața ta curată
Gustându-ți buza-nmiresmată
Simțeam suavul gust al dulcelui zefir.
Nu spui nimic și nu-mi place când taci...
Apropii-n raza lunii buzele-ți uscate.
Cu vin din struguri albi sunt ele-nmiresmate
Când mă săruți, în rază mă prefaci.
marți, 15 ianuarie 2019
Adina V. - O floare pentru Eminescu, voce Adrian Moldovan
Bat clopotele vremii în turla din Moldova
Trezind din amorţire un paznic secular,
Îngenuncheat la capul părintelui cu slova
Nemuritor, veghează luceafărul hoinar.
Te plânge teiul sacru cu frunza lui uscată,
De sus, priveşte-n lacrimi şi cerul împietrit,
Sfioasă, lumea vine, prinos de judecată,
Lângă mormântu-ţi simplu, de flori acoperit.
Mi-e inima pustie şi-amar mă-ncearcă dorul
Şi timpul aţipeşte pe mal de lac senin,
Comoara ta de rime mai e şi-acum izvorul
Din care se adapă poporul meu latin.
Tu ai slăvit trecutul cu sfântul lui tezaur
Dând fală nemuririi strămoşilor semeţi
Iar vorba ta-nverzeşte-n pădurile de laur
Slăvind limba română, Poet peste poeţi.
Azi nici măcar durerea nu mai tresare-n liră,
Cuvinte otrăvite spre ţarcuri se preling
Şi te întrebi, cum, Doamne, valorile expiră
Când peste şesuri joase secundele se sting.
Coboară iar , Luceafăr al poeziei noastre,
Să dai lumină vieţii din veacul ce s-a scurs,
Doar asezându-ţi trupul în pat de flori albastre
Uitării-i punem capăt prin dreptul la recurs.
Cu mâna tremurândă, îţi pun la cap o floare,
Iar versul e petala ce plânge-n tristul grai...
Că te-au uitat, Mărite, şi cât de mult mă doare
Că năpădiră ierburi prin stelele din Rai!
15.01.2016
marți, 18 decembrie 2018
Adrian Păunescu - Presimțământ, voce Adrian Moldovan
Va veni iarna, miroase a fulg,
Țăranii pun lemne-n șoproane,
Și sfinții din mistice taine se smulg
Și încărunțesc în icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitați de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existențe eterne.
Va veni iarna și apele curg
Trăgând după sine obârșii
Și-n scurtele zile cu vânăt amurg
La geamuri de case bat urșii.
Va veni iarna curat și rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Și gura spre cer dacă vreau s-o deschid
Aș spune, dar gura mea ninge.
Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cergă ne mână,
Atâta mai pot să te rog și să strig,
Dă-mi aspra mănușă de lână.
Va veni iarna, ba nu, a venit,
Căldura eu n-o voi găsi-o,
Ci trist am să plec, gârbovit, ostenit,
Prin munții ce cântă: Adio!
duminică, 16 decembrie 2018
Adina V. - Gânduri, voce Adrian Moldovan
E viața doar o amăgire?
Este Iisus de noi creat?
Cine-ar mai cere izbăvire
Dacă n-ar trece prin păcat?
Cine-ar mai plânge în tăcere
Dacă n-ar ști ce e durerea?
De la Înalt cine-ar mai cere
Un loc în Rai și învierea?
Cine-ar privi-n adâncul firii
Spre creatorul neștiut,
Dacă pe calea mântuirii
N-a sângerat când a căzut?
Cine-ar mai scrie poezie
Dacă n-ar fi atins de dor?
Cum ar privi spre veșnicie
Dacă n-ar fi un muritor?
*
Și dacă totuși mai există
Cuvântul ne-nțeles în vers,
În existența noastră tristă
Să fii poet e-un fapt divers.
Adina V.
24. 10.2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)