Și-acum tu te lipești de mine toată
Și să te rup din carnea mea nu pot,
Parc-am dormi pe linia ferată
Și-un tren ne va amesteca de tot.
Și încă ne e cald și ne e bine,
Nici nu mai știu ce e al meu și-al tău,
E-un greier sau vibrează-aceste șine,
Chiar de-am să mor așa, nu-mi pare rău.
Macazele anunță roți în fugă,
Ne ghemuim pe pietre imprudent
Și mai rostim împleticit o rugă
Prin vuietul de pe terasament.
Apoi se-aud vagoanele inverse
Ne caută probabil cu un pat,
Dar noi ne-am învățat între traverse
Și ne-am iubit cum nu s-a mai aflat.
Cu mâzga și cu terciul cărnii noastre
Și cu orgoliul nostru ambigen
Reîncarnând traversele sihastre
Să fim începătura altui tren.
Să fim gătiți de cea mai demnă plată
Că prea destul încet, încet am mers,
Rămânem deci pe linia ferată
Sau evadăm pe roți în univers.
Lipește-te de pieptul meu, iubito,
Că și așa îmi e destul de greu,
Că soarta ta în mine am zidit-o
Și rămășița trenului sunt eu.
(Manifest pentru mileniul trei, 1986)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu