ea tremură de frică
în fața speranțelor cu gust de eroare
de pe acel perete al îndoielii
din mintea ei obișnuită să vadă
dincolo de gânduri
cuvinte
de parcă astfel plănuita evadare
ar deveni reală
ea minte tremurând
denaturează gânduri
acoperind negrul cu alb
spulberând cenușiul concret
cu un singur cuvânt
în fața căruia se rescrie altfel o lume
în care ea este alta
ea scrie cuvinte pe inima ei
cu unghiile
așa cum scrii în scoarța unui copac
căutând seva din carnea lui uscată
din degete înfloresc speranțe
înmuguresc vocale și înfrunzesc zile
iar viața ei este o carte
neștiută de alții
Adina V.
18.10.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu