Radu Stanca - Oare să fie drept, voce Adina V. și Adrian Moldovan

Oare sǎ fie drept cǎ n-am uitat

Mirosul verii-n care te-am aflat

Și iarba-n care proaspǎtǎ ai fost

Litania știutǎ pe de rost?...

Oare sǎ fie drept cǎ n-am murit

Sau numai cupa asta s-a golit…

De când mǎ mint, iubito, cǎ te-aștept,

S-a-mpiedicat ceasornicul din piept –

Pǎdurile sunt iar frumoase azi,

Dac-ai veni am merge printre brazi

Și-n aerul sǎlbatic de pe câmp

Ne-am pomeni deodatǎ surâzând…

Iubirea noastrǎ? Piersicǎ și tei,

Cǎ n-a ținut și n-a fost mare ce-i?

Totuna-i dacǎ zilele descresc

Ori dacǎ știi cǎ-i drept cǎ te doresc…

Tu nu iubești cuvintele, așa-i?

Și nici nu-ți pasǎ dacǎ-i luna mai

Sau dacǎ-n parcuri frunzele pǎlesc

Sau dac-aduc caietul sǎ-ți citesc.

Tu nu ești câmpul greu de frumuseți,

Nici ora dintre seri și dimineți,

Tu nu ești glasul nopților ȋntins

Și nici nu porți, iubito, pǎrul lins.

Tu nu ești jocul ȋngerilor, nu,

Și-ți place dacǎ-ți spune lumea tu,

De câte ori pe inimǎ-mi-ajungi

Ȋți vǎd ȋn minte degetele lungi,

Ȋți simt ȋn palme umǎrul rotund,

Oare sǎ fie drept cǎ ești porumb?...

Oare sǎ fie drept cǎ mai pǎstrez

Duminica din care te visez…?