Lucica Boltașu-Revarsă-Ți sfânta binecuvântare, recită Adrian Moldovan

Să mai întreb de ce-i sihastră clipa?

Să mai întreb de ce mi-e pasul greu?

De ce permiți să mi se frâng-aripa,

Când vreau să zbor și eu spre Empireu?

Şi ce să-ntreb, când știu că ești oriunde? 

Și ce să-Ți spun, o, Doamne? Ce-aş putea

Să spun mai mult, când inima ascunde,

Toată durerea răstignirii-n ea?

Să Te mai rog să-mi cruți anii de viață

Ce mi-au rămas, căci sunt aşa puțini?

Să mai aștept, să sper o dimineață,

Când drumul mi-e pavat cu mărăcini? 

Și ce să-Ți cer, când Tu cunoști de-a-ntregul

Și trupul meu și duhul frământat? 

Să-Ți cer să-mi iei de pe grumaz iar jugul?

Nu uit, Isuse, ce poveri Ți-am dat!

S-aştept răspuns la monologuri, gânduri?

Să mă ascund sub chip surâzător? 

Tu îmi arăți Scriptura! Printre rânduri, 

Descopăr harul Tău vindecător.

Și ce s-ascult, când oda bucuriei,

Răsună prin Duh Sfânt și-mi dă puteri? 

Ai pus în mine gândul veșniciei,

Căci nu mai sunt acel ce am fost ieri!

E greu de înțeles, o, Doamne Mare,

De ce permiți necazul, suferința, 

Dar am Luminător Scriptura care,

Îmi întărește prin Cuvânt, credința.

Acum pricep, doar focul poate-aduce,

Un bulgăr într-un stadiu pur, curat,

Când lutul a fost pus pe a Ta cruce,

Duhul cel Sfânt în aur l-a-mbrăcat.

Aș vrea un semn, aș vrea să-mi sprijin brațul 

Neputincios, dar nimeni nu-i cu mine

Și strig și plâng când mă rănește lațul

Și iarăși Doamne-Ți spun: "Mi-e dor de Tine!"

O rugă-nalț, oricât de greu e greul,

Căci numai Tu mi-ai mai rămas, Mesia!

Însă gândesc: Privește spre ateul,

Ce negândit, refuză veșnicia! 

Eu sunt al Tău! Nădejdea mea e mare

Și cred al Tău Cuvânt, Yehova Yire, 

Revarsă-Ți sfânta binecuvântare,

Peste pământ, cu har și mântuire. 

Poartă de grijă lumii-ntregi, o, Tată,

Căci moștenim păcatul! Prin cădere, 

Ne-am construit o viață idolatră,

În care ne hrănim doar cu himere.

Și Te mai rog Preasfinte, fie-Ți milă,

De-ai Tăi copii, ce-au hainele pătate, 

Căci mulți se duc la Adunări cu silă,

Uitând ce-nseamnă har și pietate.

Topește Doamne sloiurile firii

Și Duhul Sfânt să-i umple pe vecie,

Să înflorească iarăși trandafirii,

Să Te slăvim mereu cu bucurie!

Căci mult prea scurtă-i viața, trec decenii,

Mai ieri eram un țânc, azi văd Iordanul,

Doar câțiva pași mai am, două milenii, 

Vor fi secunde ce-ntregesc cadranul. 

Te-ador Isuse, Te iubesc Mesia!

Din dragoste, Te-ai dat ca jertfă vie,

Te-aştept să vii! Osana! Aleluia!

Ca să mă duci cu Tine-n veșnicie!