Am plecat iubito unde nu e moarte
Unde sacagii scriu... și poezii
Sunt într-o pipetă ca luna lui Marte.
Aici nu sunt vise sau alte prostii.
S-au lungit pereții... s-a mutat fereastra,
Vânturile toate cred, c-am ațipit,
Sub perdeaua lumii , plânge clipa asta,
Eu îi mint iubito... că sunt viu, subit.
Orologiul minții uită să mai bată
Sufletul e cartea cerului durut
Să nuntim iubito viața incă-odată
Trăind viața toată doar într-un minut.
catalincodru.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu