Aici poți asculta Radio Poema

marți, 12 septembrie 2017

Adrian Păunescu-Spune-mi ceva, recită Adrian Moldovan


Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta.
Totuși, nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum,
Spune-mi ceva.

În noaptea despărțirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi, 
În ochi mă bate viscolul câinesc
Și am venit sa-ti spun ca te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă și cad
Și iar adorm și iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Și de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, 
Că tineri am intrat și cu ce rost,
Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot, 
E numai despărțire peste tot
Și se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu și eu.

Dar nu pentru a-ți spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău, 
Ci ca să știi, în viscolul câinesc, 
Că plec și mor și plâng și te iubesc.

Și vreau să-ți dau cu acte înapoi
Dezastrul împărțirilor la doi, 
Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt
Și cum e să fii singur pe pământ.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu