În halucinația mea
Am zărit grădina de flori a Iubitei.
În amețeala,
În ceața beției mele,
Învolburându-se și dansând ca o roată ce se învârte.
M-am văzut pe mine ca sursă a existenței,
Mă aflam acolo, la început,
Și eram Spiritul Iubirii.
Acum sunt treaz
Și mi-a rămas doar amețeala
Și amintirea Dragostei
Și amărăciunea...
Tânjesc după Fericire,
Cer ajutorul,
Doresc mila.
Și Iubita îmi spuse:
Privește-mă și ascultă-mă,
Pentru că sunt aici
Chiar pentru asta.
Eu sunt Luna și Strălucirea ei pentru tine,
Eu sunt grădina de flori și apa ta.
Am bătut atâta drum însetată de tine,
Fără încălțări sau sal.
Vreau să râzi,
Să-ți uiți toate grijile,
Să te iubesc,
Să te hrănesc.
O, dulce amărăciune,
Te voi alina și te voi Vindeca,
Îți voi aduce trandafiri,
Căci și eu am fost acoperită de spini...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu