E prea mic sicriul,
e prea mare perna
pe care
se pare
că-ntâiul fecior
ţi-a pus-o sub cap.
Ce-ţi caută inelul
pierdut pe un deget?
De ce nu-i pe altul…
La altul?
Ce mică nu plânge;
se joacă.
Suflă şi stinge
şi stinge şi aprinde
cu-n pai o lumânare.
Îi pare
un joc,
într-un loc de-ntuneric,
jucat pentru tine.
Sicriul pe scaune
dă-n clocot pe margini,
pe margini
cu giulgiu.
Podelele-s pline
de giulgiu şi de tine,
şi cerul e plin,
de tine e plin,
Magduş.
Atunci când te-ai dus,
în zori,
de ce nu ne-ai spus
că vrei să mori?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu