George Gâtlan - Doina dorului de tine, recită Adrian Moldovan

Dac-ai ști cum ochii-mi plouă,
Azi, cu boabe mici de rouă,
Dorul ce în piept mă arde,
Noaptea, când din cer îmi cade,

Câte-un vis în chip de stea,
Chiar aici, în palma mea
Și cât seamănă cu tine,
Visul meu de azi și mâine,

Împlinește-mi-l tu Doamne,
Dup-atâtea veri și toamne,
Ierni și primăveri în floare,
Doamna mea cu chip de soare,

Unde ești, de ce nu vii,
Zâmbetul să mi-l învii,
Mâna-n mână să mi-o ții,
Dor și ție, de ți-o fi...
Cum mi-e mie, azi, să știi...

Vină, dar, dar vin-odată
Vântul când o fi să bată,
Să te lași de dor purtată
Pe aripa lui curată,

Sau cu ploaia vino dar,
Când mi-or plânge ochii-amar
Lacrimile în zadar,
Tu să-mi vii din nou și iar,

Când te strig și când te chem
Cu inima strânsă, ghem
Și cu dorul nod în gât
Luar-ar apa de urât,
Să-l înece într-un sărut,

Când la piept o să te strâng,
Trupu-n brațe să ți-l frâng
Cum se frânge noaptea-n zori,
Rouă dulce peste flori,

Înflorite pentru tine
Doamna mea de azi și mâine,
Vină, dar, dar numai vină,
Să-mi aduci în ochi lumină

Și să-mi dai s-o sorb cu jale
Din căușul palmei tale,
Să mă spăl pe ochii cu ea
Când de ziuă s-o crăpa,

Soarele ca să răsară
Din nou zâmbet, pe chip iară,
Într-o zi, de primăvară.