Aici poți asculta Radio Poema

miercuri, 19 octombrie 2016

Shanti Nilaya - Și mă trezesc spunându-ți...te iubesc!, recită Adrian Moldovan




E ziua-n care nu mi-ai scris cuvinte,
Mă uit mirată, deşi ştiu că pleci,
Şi descifrez din gândul tău, din minte,
Silabe calde şi silabe reci;

Să aflu de ţi-e clipa-nsingurată,
Sau de eşti bine, râzi şi-ţi e uşor.
Din mine, parcă, pleci întâia dată –
Din mine-aş vrea să plec, şi-aş vrea să zbor! 


Alerg pe drum. Urc dealul cu fantasme,
Simt marea de copaci albiţi suind,
Spre ceruri, dulci miresmele albastre:
În iarba dealului vreau să mă-ntind!



Inflorescenţe vii cum creionează 
În aer chipul tău tăcut, privesc,
Din lac, scântei în ochi îţi luminează
Şi mă trezesc spunându-ţi...te iubesc!

M-adun prin gânduri, lumea mi-e străină,
În mine tu, şi numai tu, respiri!
Iubitul meu, faci parte din grădină
Şi mă aştept să râzi cu trandafiri. 

Îmi place să te-nvăţ pe dinafară,
Clepsidra să ţi-o-ntorc în timp invers,
Să-mi fii bărbat, femeie să-ţi fiu iară,
Şi-ntr-un poem profund, un ultim vers.

Shanti Nilaya

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu