şi nuferi albi eu îţi aştern.
E noapte caldă şi pe rouă
ţi-aş da iubirea şi-n infern
de dor te-aş duce să auzi
cum cântă iar cocorii seara.
Te-aş adormi pe foi de duzi
să mă înveţi descântec vara.
Te-aş inunda cu sărutări
şi cu luceferi te-aş încinge ,
ţi-aş da înaltul peste mări,
mereu amarul aş învinge
şi iar mereu aş aştepta
iubirea-n infinit să ducă
ofranda mea şi-aş căuta
lumina lunii prea năucă
de vraja ta , de vraja mea...
La mine-n suflet stă să ningă
şi doar poeme eu îţi scriu.
Mi-e dor de ieri, mi-e dor de ducă
şi-aş vrea să fii, şi-aş vrea să fiu
acelaşi vis demult uitat
care se şterge de pe gene
dar care… tace apăsat
pe mult amarele troiene.
La mine-n suflet stă să plouă.
Din tine curge nemurirea...
E vechi păcatul dar iubirea
am împărţit-o… pe din două
Lelia Mossora 22 nov 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu