PRIMAVARA
Am ascuns primavara,
între doua batai de inima!
În zâmbetul meu ,
ma împrimavarez mereu!
Tu primavara mea, îmi esti
ramura de mar înflorita!
Dincolo de pleopele mele închise,
ma ravasesti printre cuvinte...!
Mi-ai înghiocit gândul,
peste buzele mele uscate!
Tu ,apartii
visului meu de sub soapte...!
Mi-ai înmugurit ,
cararile mele straine!
Incrucisari de labirint,
prin ele curgând izvoare senine!
Prin Tine ,mi-au înflorit ghioceii
tâmplele plâng,iar sufletul
e templul tacerii...!
UN GÂND!
Îmi îmbulbesc tâmplele
cu toporasi cu iz de gingasie,
iar parul ,îmi sta prins
în florile veciei...!
Un gând ce îmi atârna
pe ceafa cerului din mine,
cu–n tril de pasarele ,
vorbesc doar despre Tine...
Tu, esti în primavara
Tu stai în radacina,
în Tine-s toate puse
si cresc prin a Ta mâna...!
Deci mai exist
cât Tu existi în mine,
cât tâmpla mea
de lut va sta lipita...!
Vor rasari din bulbi
doar viorele,
atâta timp cât mâna Ta
exista...!
E ATÂTA PRIMAVARA.....!
E atâta primavara-n mine
cu centrul inimii vâslesc,
spre mare mea ,cu tarmuri fine
de tine primavara
eu ,ma sprijinesc...!
E atâta soare si lumina
pe ceafa cerului divin,
toti îngerii vâslesc cu mine
iar Tu ,de manâ iar ma tii...!
E atâta primavara-n mine
când ochiul soarelui pândeste,
de ma topesc de fericire
înghiocind, la mal sub trestii...!
Eucalipt ,petunii coapte
si nuferi albi ma torc pe val,
pamântul, înfometat asteapta
sa-nghita tarmul meu ,astral...!
