Foaie verde, plop uscatu' - voce Adrian Moldovan

Foaie verde plop uscatu,

Păi foaie verde plop uscatu,

Plânge Ardealul și Banatul,

Măi bade, măi!

Plânge Ardealul și Banatul

Moldova și tot Regatul,

Măi bade!

Din Constanța pân' la Cluj

Și din Giurgiu pân' la Ruji,

Varsă țara lacrimi grele,

Găurind pământ cu ele,

Măi, măi, măi frate, măi!

Eu sunt departe, n-am ce face,

Eu sunt departe, n-am ce face,

Mă gândesc și-s ca pe ace,

Măi bade!

Stau și plâng ca o muiere

Că să-mi ajute n-am cui cere,

Păi să-mi ajute n-am cui cere,

Să-mi ajute n-am cui cere,

Măi, măi frate, măi!

Și mă gândesc la țara mea,

Și mă gândesc la țara mea,

Mi-am pierdut și liniștea,

Măi, măi frate, măi!

Am și bani, am și muiere,

Dar am pe limbă gust de fiere,

Păi am și bani, am și de toate,

Dar nu mă simt în libertate,

Măi, măi frate, măi!

Păi, noi românii suntem mândri,

Păi, noi românii suntem mândri,

Măi bade, măi,

Ne fălim cu orișice,

Dar, de fapt, n-avem cu ce,

Păi ce-am făcut cu viața noastră?

Am dat totul pe fereastră,

Măi frate, măi!

Și ne fălim că nu vindem țara

Și ne fălim... nu vindem țara,

Măi, măi frate, măi!

Dar sunt sute de haini

Car' ne-o vând pe bani străini,

Iar românii-s milioane,

Iar românii-s milioane,

Stau și plâng și mor de foame,

Măi, măi tată, măi!

Adina V. - Colaj de poezie, recită Adrian Moldovan

Mi

Minune, mirare, miracol, mister,

o iederă-nalță litanii spre cer,

pe frunte m-atinge o frunză rănită,

cerul se-ascunde la mine-n orbită.

Nervuri se-nfiripă adânc pe sub piele,

se zbat prin artere în drumul spre stele,

de tălpi mi se-agață cu dinții pământul,

prin tălpi rădăcini invadează țesutul.

Explozii de verde privesc către soare,

sinteza luminii prin lujeri mă doare,

o scoarță de lemn mi se-ntinde pe buze,

șoptesc a mirare cu foșnet de frunze.

Adina V. 

4.05.2018

Mihail Eminescu - De ce nu-mi vii, voce Adrian Moldovan

Vezi, rândunelele se duc, 

Se scutur frunzele de nuc, 

S-aşează bruma peste vii -

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? 

O, vino iar în al meu braţ, 

Să te privesc cu mult nesaţ, 

Să razim dulce capul meu

De sânul tău, de sânul tău! 

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci

Când ne primblam prin văi şi lunci, 

Te ridicam de subsuori

De-atâtea ori, de-atâtea ori? 

https://Versuri.ro/w/u417 

În lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorăsc scântei... 

Dar, oricât ele sunt de sus, 

Ca tine nu-s, ca tine nu-s! 

Căci tu înseninezi mereu

Viaţa sufletului meu, 

Mai mândră decât orice stea, 

Iubita mea, iubita mea! 

Târzie toamnă e acum, 

Se scutur frunzele pe drum, 

Şi lanurile sunt pustii... 

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?